O să cresc până vii.
Zâmbetul mi-l pun
La păstrare.
Să prindă culoare
Și farmec.
Gândurile mi le strâng
Din noroi
Și mi le filtrez
În bucurie.
Amintirile mi le adun
Pe culoare de ochi
Și zâmbet,
Să țină,
Până ajungi.
Inima mi-o golesc
De neputințe,
Să fie loc
Pentru pulsul tău
În bătaie.
Visul mi-l ridic
Până la Dumnezeu,
Să binecuvânteze
Prezența
În absență.

O să cresc
Până vii.
Dar n-o să uit
Să las loc
Pentru tine.
Să umpli tu inima
De tot ce nu știe să fie
Singură,
Până la sfârșit.

0

0