Dacă
Nu știi,
E pentru că
Ești om.
Dar,
Când gândul
Apasă
Peste suflet
Și-i acoperă
Adevărul,
Întreabă-te:
Cine
Ți-ar spori
Veselia
Minunilor
Neașteptate?
Cine
Ți-ar strânge
Mâinile
Îmbrățișând,
În cădere?
Cine
Te-ar asculta
Când
Nu ai mai avea nimic
De spus?
Cine
Ar îmbătrâni
Lângă tine
Împărțind riduri
Printre ani?
Cine
N-ar pleca
Niciodată,
Când ai uita să
Mai spui?
Cine
Ți-ar răspunde
Sincer
Tăcerilor crescute
Din absențe?
Cine
Ar șterge
Distanța
Când sufletele cresc
Departe?
Cine
Ar împărți
Bucuria,
Tristețea
Și adevărul
Poverilor încă
Nepurtate,
Căderile,
Urcușul,
Ne-puterea
Și curajul
Pământului prescris?
Pășește
Și-apoi
Miră-te
Că știai
Dintotdeauna
Unde e
Iubire.
