Sufletul

E un mecanism ciudat

Închegat din vis

Și urmă de pământ.

Niciodată nu zboară

Fără să poarte

În aripi

Greutatea lutului.

Sufletul

E o jumătate bizară

De fluturi și lacrimi.

Niciodată nu iubește

Fără să simtă

În emoție

Pleoapele stoarse.

Sufletul

E o întindere firească

De Dumnezeu.

Niciodată nu cade,

Fără să cuprindă

Nu numai pământ,

Prăbușit,

Ci și o bucată de rai

Care să-l ridice.