Mai crești puțin,
Suflete.
Fă-ți scut
Din privirea lui,
Senină,
Iar din tăcere
Fă-ți poveste,
Din care să nu uiți
Să lupți
Mai abitir.
Și nu-ți mai prinde
Ochii
În fiecare ciot,
Anume așezat
În drum.
Mai crești puțin,
Suflete.
Fă-ți armă
Din mâna lui
Cea dreaptă,
Iar din surpriză
Fă-ți o șansă,
Din care să nu vrei
Să cazi
Cu fața în noroi.
Și nu-ți mai pierde
Pulsul
În fiecare ghiont
Anume dat
În vis.
Mai crești puțin,
Suflete.
Fă-ți tot
Din inima lui
Vie,
Iar din surâs
Fă-ți speranță,
Din care să nu uiți
S-aduni
În zile negre.
Și nu-ți mai strânge
Viața
În fiecare „poate”
Anume scris
Pe buze.
Mai crești un pic,
Suflete!
