Îți amintești? Mă strângeai în brațe când veneai în Suceava copilăriei iar eu îți admiram zâmbetul întotdeauna viu, cu dinți albi perfecți și ochi jucăuși. Și lumea din jur se distra pe seama chicotelilor noastre de fete care nu par să se fi maturizat prea mult. Te entuziasmai din orice, te acomodai repede și te responsabilizai ca un om mare.
Nu existau dubii când îți doreai ceva, mergeai înainte și sperai să fie bine. Și asta îmi plăcea enorm la tine, chiar dacă eu, din teamă, poate nu te-aș fi urmat. 
Continue reading
