Câteodată am parte de revelații, fără să le cer. Le spun „revelații” nu pentru că ar fi adevăruri necunoscute omenirii, care mi se proptesc în față ostentativ, ci pentru că îmi dau seama de lucruri pe care se pare că le știam dar nu și să le exprim sau să le adopt, pentru că nu le trăisem, pentru că nu eram eu implicată, pentru că nu voiam să le accept…
Simplificat și clișeic: oamenii sunt diferiți, pe un fond comun. Le dăm șansa să se formeze conform unui tipar pe care ni-l „ondulăm” în minte după așteptări, îi testăm și apoi decidem: îi anulăm din cerc sau le întindem o prăjitură de bun venit.
Continue reading
