Am vrut să plec din ceaţă,
Din plâns de toamnă veche…
Dar m-am întors cu vântul,
Trudit de timp şi veghe…

Mi-am spus c-un zbor în stele
Aduce izbăvire…
Dar m-am întors cu ploaia,
Greoaie-n strălucire…

M-am aşezat pe valuri
“S-or duce-ele odată!…”
Dar m-am întors cu peştii,
În umbre destrămată…

M-am prins de raza rece
A dimineţii pale.
Dar m-a întors din ceruri
Un trăsnet plin de jale…

Din vară-n toamnă sumbră,
Din soare-n frig şi ceaţă,
Eu mă întorc mereu
În cercul meu de viaţă.

Cămin de plâns şi zâmbet,
De grabă spre uitare,
Mă prind de el cu forţă
Şi uit de vis şi zare…

0

0