N-am… Pentru că nu știu să dau timp oamenilor să fie, să ajungă, să mi se prindă pe sub piele și să mă încânte. Încerc să-i citesc, simplificând totul la o idee și nu există garanție în afara mea, că ar fi pertinentă sau zidită pe cărămizi reale. Și știu că nu e bine și că n-am, dar sunt atâtea lucruri pe lume care par să merite de la prima privire, încât timpul nu mi se mai supune pentru celelalte…
Și nu, nu-mi place disponibilitatea totală, previzibilul… Pentru că fărâma de mister trebuie să fie ingredient în toate poveștile frumoase ca să aibă farmec. Nu-mi place să deschid o carte și să-i văd toate literele, să le citesc egal și plat, liniar, comun. 
Și totuși citesc oameni… Pentru că n-am… Le construiesc foldere și îi aranjez frumos pe categorii, deși sunt dezordonată în gândire. Îi iubesc mai mult sau mai puțin, pentru că am pretenția atotcunoașterii, deși știu că nu cunosc. Ilar…
N-am… Și totuși vreau. Aștept. Nici nu știu ce. Poate e mai bine să nu știu, pentru că supriza se pliază perfect pe zâmbetul imaginației, chiar dacă, previzibil, basmul are întotdeauna happy end.
Și vreau să am… Să citesc mai mult decât o copertă și să nu renunț. Pentru că roadele nu pot fi culese din neant.
Îmi zicea mama că spun prea multe despre mine. Când eram copil, credeam că ce nu spun nu există. Și vorbeam mult, încercând să fiu pentru ceilalți. Vorbeam când eram întrebată și când nu, întrerupeam firul poveștilor pentru că simțeam că trebuie să adaug, existam prea mult…
Și n-am. Copilăresc și cu inima ghemuită, acum nu spun pentru că vreau să exist într-un fel și să nu fiu pur și simplu. Și simt că sunt, fără să spun.
Și vreau, dar n-am. Citesc și calculez, caut și revin, îmi amintesc și cred, dar n-am… Răbdare.
Laura Marling – Don’t ask me why
O vei primi negresit! Nimeni nu a scapat de ea! 🙂
Asta ma linisteste… Desi intotdeauna cand vrei ceva, vrei repede. O sa exersez:)
Nu asta am vrut sa spun! Te va exersa ea pe tine, intr-o buna zi! 🙂
Stiu, am inteles si partea asta. Dar incercam, optimist, sa cred ca pot sa o exersez eu intai. Desi e putin probabil. Da, ma va exersa…bine de tot:)
timp exista pentru tot, toata, toti, toate, ca sa acopar plaja referentilor in materie de completitudine.
alta zi buna de cu zori. maine! 🙂
Sa fie ziua buna si cu rabdare… Si timpul sa curga cum vrem, repede sau incet. Somn usor!
Tot e bine!
Ai nerăbdare, ceea ce nu e de ici, de colo …
🙂 Nerabdarea e la ea acasa… Trebuie s-o echilibrez cumva.
dar timp ai în mod sigur! auzi la tine: calculat, căutat, revenit,citit, amintit, crezut….eh, ce zici? la ce ţi-ar mai trebui răbdare?
Pentru ca le fac fara rabdare:) Si pentru ca nu stiu sa astept frumos…Si sper sa am timp pentru ca am senzatia ca trec unele lucuri pe langa mine, desi ar trebui sa ma agat de ele….
Eu aş vrea să am timp de spate drept şi minte după colţ- cu trei secunde înaintea mea şi ordine în toate cele…dar n-am şi chiar nu-i bai…că aşa-i mai spumos!
La tine… ai mai scrie tu aşa de frumos dacă ai avea răbdare? ai bibili cuvintele, ai moşii totul prea mult, ai pune etichete pe borcănaşele cu trăiri şi stările le-ai aşeza cu mâinile la spate şi-şi-şi n-ai mai fi tu…şi gata, că e tare frumos aşa!
Ce frumos spui tu de toate… Eu simt ca n-am rabdare… Sc
riu repede si uneori stangaci. Se poate ca ceea ce vad eu nerabdare sa fie urma de rabdare totusi … sa ma contrazic. Poate sufar doar de asteptare si de nevoie de revelatie:)
Multumesc:)
Imi place sa-mi pastrez o mica doza de mister in tot ceea ce fac 😉 este condimentul esential in orice relatie, si secretul pentru dragoste si durabilitate 🙂
O fi un secret pe care nu-l stiam?:) Da, misterul nu strica… Mai ales cel pe care nu stii ca-l ai…