Învață-mă tu!
Poate anii mi-s dușmani
Și mi-am pierdut ochii de copil
Pe drumul prea lung,
Poate nu mai știu să privesc
Și doar văd:
Cum taci, cum zici, cum uiți,
Cum taci…
Învață-mă tu!
Poate gândul mi-e umbră
Și mi-am uitat simplitatea frumosului
În pașii prea mulți,
Poate nu mai știu să fiu
Și doar trec:
Cum plec, cum vin, cum stau,
Cum plec…
Învață-mă tu!
Poate vocea mi-e rece
Și mi-am ucis cuvintele calde
În așteptarea prea lungă,
Poate nu mai știu să vorbesc,
Și doar zic:
Cum iei, cum dai, cum fugi,
Cum iei…
Învață-mă tu!
Poate somnul mi-e greu
Și mi-am sugrumat clipele simple
În visurile prea complicate,
Poate nu mai știu să merg
Și doar simt:
Cum mor, cum calc, cum trec,
Cum mor…
Învață-mă tu!
Poate viața mi-e joc
Și mi-am dres zilele cu zaruri
În melodia prea caldă,
Poate nu mai știu să iubesc
Și doar vreau:
Cum simți, cum vrei, cum spui,
Cum simți...
Și… o lecție:
nu scurt, dar concis! 🙂 lectiile se internalizeaza si roata vremii intoarce nepregatitului priceperea candva.
Intelept:) Asa sa fie!
ai niste viziuni diferite dar totodata sunt foarte placute!
Fiecare are viziunea lui pana la urma. Cu totii suntem diferiti:)
ce tare e poezia,si poza imi place la nebunie :X
Multumesc, multumesc:)
Crezul meu personal este: “invata singur”, eu n-am incredere si nu cred ca doresc sa ma las invatat de cineva. Interesanta abordarea ta :).
Inveti singur, da…:) Dar cu influenta de la ceilalti.
Mersi:)
Pingback: Ştim să citim? Sfaturi utile pentru a învăţa « bibliodevafiliala3
Ce frumos este un lucru invatat in doi..:)
Intotdeauna mai frumos decat cel invatat de unul singur:)
Cum taci…cum pleci…cum iei…cum mor…cum simti… mergea ca o ultima strofa?
Mergea, da:)
intotdeauna avem cate ceva nou de invatat 🙂 Fie ca invatam din greselile altora, fie ca invatam din propiile greseli 🙂
Intotdeauna, da! Si cu cat invatam mai mult, cu atat ne dam seama cat de putin stim de fapt…
imi place poza cu scara care urca pentru ca pentru mine are o semnificatie
Pentru oricine ar trebui sa aiba:)