Eu plec. Mă așteaptă o umbrelă posibil albastră și-un nor.
Eu plec. Las în urmă o întrebare fără răspuns, că așa e frumos.
Eu plec. Îmi atașez accentul unei cești de ceai… de ora 5.
Eu plec. O să-mi uit cuvintele până la sfârșit de august.
Eu plec. Îmi vindec rănile de dependență și ochii de socializare… virtuală.
Eu plec. O să doară absența îmbrățișării promise, pe care aș fi convertit-o în rămas bun.
Eu plec. Îmi pregătesc pașii de ploaie și drum lung.
Eu plec. Îmi râde concediul pe fereastră, una pe care vor crește aburi, că-i frig în țara ploilor.
Eu plec. Vă las un zâmbet și o promisiune: de-a scrie câte-un pic și de-a vă ura de bine.
Concediu plăcut!
Eu sper să te întorci cu o inimă plină de picături de dragoste…
Oriunde ai fi, să fii!
Asa sa fie. Multumesc mult!
Asa e mereu gandul tau, frumos:)
poti sa imi spui in secret despre “absenta imbratisarii promise”?
🙂 Da da!
bine sa gasesti si pe unde ajungi. si calm, liniste, relaxare, ceva fun si ce-o mai fi pentru “simterea faina”!
toate bune! 🙂
Deja sunt toate cum spui:) Multumesc mult!
Concediu plăcut 🙂 Smile, love and be happy !!!
Multumeeeeesc:D Asa fac!