Tu știi.
Eu nu.
Iar între noi
Ochii se închid
De prea multă întrebare.
Și-i gol în cârma
Cu răspunsuri.
Eu văd.
Tu nu.
Iar între noi
Mâinile se strâng
De prea multă absență
Și-i stinsă vina
Cu neputințe.
Tu stai.
Eu nu.
Iar între noi
Buzele se pierd
De prea multă-așteptare.
Și-i dor în suflete
Cu tremur.
Eu sper
Tu nu.
Iar între noi
Visele se scurg
De prea multă prezență.
Și-i jenă-n vorbe
Cu nebunie.
Tu știi.
Eu nu.
Iar între noi
Cuvintele se vând
De prea multă iubire.
Și-i gol în foamea
De răspunsuri…
simply beautiful
Multumesc, draga mea:)
scoate toamna la liman coacerea pe multe planuri! the day of the sun as you want it! 🙂
Asa sa fie:) Multumesc. Zi cu soare si tie!
….bonjour 🙂 mi-a fost dor să te citesc….
Pierdut de soare într-un colţ,
Cu tâmplele strânse în pumni,
Mă resemnez c-am fost un hoţ
Şi am lipsit atâtea luni.
Nu am citit, nici ascultat,
Cuvinte, gânduri efemere,
Am rătăcit pe-un drum uitat,
Uitând de toate ale mele.
Acum, când vara a obosit,
Iar vântul capătă putere,
Mă bucur că te-am regăsit,
Aceeaşi lună între stele.
Filă cu filă răsfoiesc,
Ca pe o carte în amintire,
Cuvinte ce mă reîntregesc,
În nefireasca mea iubire.
Îţi mulţumesc că n-ai plecat,
Şi dăinui, vie înflăcărare,
Aşterni blândeţe într-un vis,
Din prea mult alb, aduci culoare.
Cat de frumos:) Si mie mi-era dor sa-mi scrii in poezie.
Multumesc!
coh coh
Si asta ce ar trebui sa insemne?:P
E absolut minunat! ^_^ Felicitări!
Multumesc 🙂 Bine ai venit!