Toamnă calmă,
Cu accent pe struguri.
Își vindecă frunzele de verde
Și pletele de căldură,
În vânt.
Toamnă tăcută,
Cu rugină-n vârfuri.
Își clatină crengile-n nucă
Și dorul de umbre,
În leagăn.
Toamnă aridă,
Cu alint pe gene.
Își strânge muzica-n geamuri
Și merele-n poală,
Cu zâmbet.
Toamnă nouă,
Cu anii în spate.
Își cântă verile stinse
Și norii de ploaie
În baltă.
Toamnă dragă,
Cu brumă pe suflet.
Își ceartă iubirea de focuri
Și pașii de vrere,
În veghe.
frunzele galbene-s mai faine ca alea portocalii-brune! si rosii-violete-s mai faine! capitele si culcusurile astfel construite parc-aduc asa a “bad of roses” si armonia melodiei te picura-n suflet de-o asa stare-ncat parca-i bine! 🙂
Asa e toamna:)