Am timp să spun.
Cuvintele mă povestesc
La nesfârșit:
Nesfârșitul tău care
Nu știe să trăiască
Fără să moară;
Nesfârșitul meu care
Nu știe să moară
Fără să trăiască.
Am timp să cred.
Credința mă vindecă
Veșnic:
Veșnicia ta care
Nu știe să simtă
Fără să vrea;
Veșnicia mea care
Nu știe să vrea
Fără să simtă.
Am timp să iubesc.
Iubirea mă trăiește
Prezent:
Prezentul tău care
Nu știe să fie
Fără să gândească;
Prezentul meu care
Nu știe să gândească
Fără să fie.
Frumos jocul de cuvinte.
Multumesc, Sebastian:)
superba poza, superba poezia, superba piesa! 🙂
Multumesc, multumesc, multumesc:)
Pingback: Mara de Ioan Slavici – o carte, un film şi o acţiune la bibliotecă « bibliodevafiliala3
Multumesc mult:)