Aer cu miros de Suceavă și trandafiri roșii înghețați, de mandarin înfructat și de chiftele abia prăjite, 300. „Împachetare” în haine neștiute, largi, fără găici pentru curele, inestetic adoptat haios în șlapi de țară, comozi și colorați, și drumul Scufiței la „vale”, rostogolindu-se într-o geacă de două ori mai mare, pentru că bunica așteaptă.

Îmbrățișare strânsă, „draga bunicii” în zâmbet cald, poveste dură din vremea „colectivului”, nemulțumiri aruncate la gunoi, fără puteri de comparație, poza celor 180 de suflete agățată-n perete, noroc de-a fi în lumea-n care sunt resimțit în vene și-n mâna caldă care mă susține.

Drum la „deal”, alunecat în frunze și șlapi vechi, asortați șosetelor colorate. Pupici împărțiți pe drum, molipsiți de vânt și soare-n dinți, popas la ușa mătușii, cu pisici, negre. Sarmale secționate egal în trei farfurii fierbinți, mesager priceput bătând la uși cu mâinile pe care nu le are, arzând. Râsete-n replica nașului: „- Ce mai faci, uncheașule?” (pupându-l cu drag pe obrajii-n barbă)./ – Iaca, sunt cam necăjit… – /Cum așa?/ – Vreau să merg la o nuntă dar n-am unde”. Comentariu tipic strâns între dinți, dezgoliți cu chef de viață.

Petrică împiedicându-mi picioarele scobite-n pantalonii prea largi, târâit în lătrat de „bine ai venit, da’ mângâie-mă odată”. Motan gras cu urechea ciopârțită-n bătaie, torcând pe mâna mea, cu ochii-nchiși în victorie matinală.

Oameni frumoși de tot, râzând și împărțind cafea egal pentru fiecare, în căni de două ori mai mari decât conținutul. Oamenii mei, de strâns în brațe, pentru accentul lor grăbit și zaru-n dispoziție de table, pân’ la miez de noapte. Oameni așteptați cu mașina din orașe mai calde, pe drum, pregătiți pentru-o Gabrielă cu chef de povești și amintiri ale celor care-am fost, ale celor care suntem: o familie de suflet.

0

0