Trei rime se-nghesuiau
Pe-un vârf de limbă.
S-au luptat
Strâns,
Au adunat consoane,
Au scăzut vocale,
S-au agățat imperativ
De „tu și eu”
Și
Au căzut învinse
De propria lor vină,
Căci,
Niciodată,
Două lucruri
Nu pot suna la fel
În povestea noastră:
Una.
Un ritm urca strident
Pe-un rând efemer.
S-a grăbit,
Bătând,
A alunecat pe cuvinte,
A alergat în vers,
S-a prins scai
De „noi”
Și
S-a împiedicat brusc
De propriul avânt
Căci,
Niciodată,
Un singur ritm
N-a trăit veșnic
În povestea noastră:
Nouă.
