Azi am văzut
Un ochi
Albastru –
Oriunde privea
Rămânea cer
Și apă.
S-a întins o căldură
Albastră
Peste oameni
Albaștri.
Gândurile se pigmentau
Când ochiul albastru
Privea chipuri.
Buzele se albăstreau
Într-o frumusețe
Regească.
Iar inima,
Da,
Inima creștea
Albastră
Cu fiecare bătaie.
Apoi,
Când lumea strălucea
De cer
Și de apă,
Ochiul te-a privit
Și s-a închis.
Era prea mult verde
Într-un ochi,
Care nu știa
Să fie albastru
Deodată.
Pingback: Mulţumiri. Şi dor. | Gară pentru doi
Multumiri si voua, oameni frumosi:)!
Pingback: “Împreună, pentru o zi de mâine mai frumoasă“. | La Fée Blanche
Multumesc mult:)!
Reblogged this on Graffiti-uri pe pereţii unei gări.
Am retrait amintiri ale unor priviri albastre. 🙂
🙂 🙂