Mă plâng
Mereu
Că nu știu să scriu povești.
Mă dor unghiile
Pe foaie
Când inventez
Nesfârșituri
Fără bătrânețe.
Nu-mi place
Să inventez…
De fiecare dată când
Aleg variante
De viață fără de moarte,
Mă strânge palma
Pe pixul cu gel
Verde
Și renunț.
Mai bine scriu
Despre cum lumea
A uitat să creadă
În oameni,
De când cu poveștile…
E întotdeauna
Mai ușor
Să reproduci
O realitate,
Decât s-o inventezi.
Parol!
Reblogged this on Graffiti-uri pe pereţii unei gări.
Si nu esti singura. Parol.
🙂 Si tot cred in poveste.
Parol ca stii sa traiesti povesti! Parol ca stii sa le scrii frumos! Parol ca esti minunata!
Multumesc. Din suflet:)
Am citit citeva din posturile tale si trebuie sa recunosc……….esti fantastica. Mult succes in continuare. Cu respect,daniel
Multumesc din suflet:) Bine ai venit si… sper sa ne mai citim.
Cu siguranță. Lucrurile care ma pasionează le fac cu plăcere.