Am învățat că
Lucrurile bune
Pe care nu le faci
Se întorc
Mai târziu
Împotriva ta,
Pe roata vieții,
Balansând
Potențiale:
-Ai fi putut
Să faci bine,
Atunci.
Azi învăț că
Oamenii
Pe care nu-i vezi
Când treci
Se întorc
Într-un timp
Paralel
Cu nevoia
În brațe,
Strigând:
-Ai fi putut
Să mă vezi,
Atunci.
Încă învăț că
Iertarea
Pe care n-ai dat-o
Se strânge
Greoi
Pe suflete,
Îmbătrânind puteri,
Credințe
Și umanități:
– Ai fi putut
Să mă ierți,
Atunci.
Iar,
Când toate
Învățările
Pe care
Nu le-am strâns
Se tocesc
De „ai fi putut”,
Murim
Cu sufletul
Greoi
De neputință:
– Ai fi putut
Să nu mori,
Atunci.
Reblogged this on Viaţa,privită printr-un obiectiv! and commented:
Frumos spus .
Multumesc:)!
frumoase versuri… mi-era dor si de ele, si de katie…
🙂 Ma bucur ca ti-am adus aminte.
Frumos!
Multumesc:)!
[…] Acestea sunt unele dintre blogurile pe care le apreciez pentru stilul in care sunt scrise materialele, pentru informatiile pe care le ofera si deasemenea pentru dedicarea cu care unii autori posteaza regulat, scrisul fiind parte din viata lor. Cu respect, nominalizez:
http://chgabriela.wordpress.com […]
http://monicajurmablog.wordpress.com/2013/07/24/blogul-meu-cel-nominalizat-la-a-three-bouquet-awards/
Multumesc din suflet pentru nominalizare!
Cu drag, chiar imi place sa ma opresc printre randurile tale, draga ChGabriela
!
Asta ma bucura cu atat mai mult:) Te astept oricand, cu drag!
As fi putut…
Ce putin fac din tot ce as putea face.
Ce bine ca inca mai e timp:)