Fericirea e
O bucată de mămăligă
Ruptă-n două.
Bucățile nu sunt
Niciodată egale,
Pentru că nu poți dărui
Exact la fel
Inimii pe care o iubești.
În bucata mai mare,
Pe care tu o vezi
Egală,
Sunt toate lucrurile
Pe care, poate,
Nu le spui:
– Ce bine că ești,
– Sper că e destul,
– Îmi plac ochii tăi,
– Mai este, dacă mai vrei,
– Dumnezeu se joacă
În zâmbetul tău,
– Vezi că se răcește,
– Te iubesc.
Fericirea e simplă.
Se servește cu o bucată
De mămăligă
Ruptă-n două.
foarte frumoasă poezia ta, iar comparația cu MĂMĂLIGA este Dumnezeiască…pt mine este nostalgie, frumusețe, gingășie….ce mai este minunata scierea ta….mult spor si inspiratie in toate….și LA MULTI ANI Gabiela
Multumesc din suflet. O primavara luminoasa.
succes in toate
E exact aşa de simplă fericirea. Şi iubirea, de altfel.