Când se stinge vara
În frunze putrede
Și suflete arse de căldură,
De zgomot de mare,
De valuri sărate
Și prea multă libertate,
Nu apune doar soarele.
Apun culorile
Din obraji,
Zâmbetele roșii,
Pistruii scobiți
În piele arămie.
Apun gândurile de dimineață
Râzând a lumină puternică
La fereastră,
Pașii fripți
În nisip copt,
Strivit de cearșafuri,
Îmbrățișările mării
Pe pielea însetată,
Bucuriile mici
Aprinse-n răsărit
Și-n degete cuprinzând,
Rotund,
Forma soarelui
În fotografie.
Se strâng
Ciufulite de vânturi,
Aripile sufletelor
Deschise-n curajuri
De nemaivăzuturi
Și lasă loc
De odihnă,
De poveste,
De toamnă surpinsă
În zgomot de cizmă cu toc
Pe trotuare
Și de inimi grele,
Pregătite să-și tragă suflul
Și să privească la geam
Frunze putrede,
Coapte-n săruturi.
