Mai toarnă niște aer
Peste trotuarele astea
Fierbinți,
Peste rochiile-n buline
Asortate cu tocuri
Adâncite-n smoală,
Peste mirosul
Strident
De oraș ars.
Mai toarnă niște copaci
Peste cimenturile astea
Gri,
Peste oamenii grăbiți
Să respire rana
Pădurilor tăiate,
Care nu mai au timp
Să crească.
Mai toarnă niște apă
Peste verdele-aprins,
Peste focul menit
Să mistuie viață
Și aer
Și sens.
Mai toarnă niște minte
Peste oamenii ăștia
Grăbiți
Care luptă,
Și aleargă,
Și se zbuciumă,
Și construiesc
Trotuare
Pentru mers,
Înainte să construiască
Viață
Pentru respirat.
