Lumea e împărțită în praguri invizibile, trasate fără greș pe categorii sociale. Pe fiecare treaptă se construiește, în mod firesc, o lume mai mică, un nucleu, detaliat în oameni cu minți similare. Diferența exclude, asemănarea absoarbe. Atât între praguri, cât și între comunitățile de pe aceeași linie, se duce o luptă nescrisă pentru locul cel mai înalt, locul de unde vizibilitatea asupra pragului absorbit, cât și asupra celor inferioare, este implicită și clară. Concurența este, de cele mai multe ori, productivă intern, în cadrul aceluiași grup de minți revelatoare. Însă, când pragul nu-și mai încape oamenii, lupta se răsfrânge nu numai paralel, ci și vertical, țintindu-se pătrunderea în nivelele superioare. Continue reading →

0

0