Ușă scârțâind. Cu bocancii grei cu zgomot surd în picioare și punga obligatorie cu portocale în mână, îmi strecor capul cu ochii obosiți pe ușa din bucătărie, de unde se aud râsete moldovenești, îngropate în miros de pește prăjit și mămăligă.

Farfuria mă așteaptă plină pe masă și „cheful” de oboseală îmi piere brusc. Îmi lungesc picioarele pe scaunul de lemn care scârțâie deranjant și îmi savurez porția cu o plăcere nevinovată.
Continue reading →

0

0