Plouă… în minte cu gânduri, iar afară mirosind a praf ud cu iz de țigară de la vecinul cu mână largă.
Plouă… cu umbrele pe stradă, încălzite de mâini obosite, proptite pe mânere reci…a ploaie.
Plouă… cu muzică haotică, fără ritm, muzica ploii uitate la geam, nepoftite în casă.
Plouă… încet, ca o adiere de vânt abia simțită, în zgomot din ce în ce mai stins, ca o clipire de gene obosite, care, după câteva bătăi, uită să se mai deschidă.
Plouă… cuminte, fără forță, fără fulgere și tunete, căci norilor li s-a tăiat lumina peste noapte.
Plouă… în vocalize puternice de câini blestemați de două blocuri și mai bine…
Plouă… nu mai plouă…
plouă peste noi,
aşezaţi pe caldarâm,
cu ochii închişi
visând că de mâine
începe o nouă viaţă!
Si inca ploua:)
si ploua ,ploua ….frumos:X:X:X:Xlike<3
🙂 Din cand in cand, mai tot timpul:P
Dap, chiar ca ploua…. Where’s the like button?:)
Se pare ca articolul asta e valabil mai mult timp decat credeam eu:))
Nu-mi place ploaia.Dar e doar ceva personal.
Mie imi place partial si sporadic:P