Ciudată viață:
Îți strânge în palmă
Sufletul,
În cuvinte uzate,
Dar atât de noi,
Când le scrii tu
Pe zâmbetul altcuiva:
Mai bun! Continue reading
Când
2 Replies
Tag Archives: nou
Toamnă
Toamnă calmă,
Cu accent pe struguri.
Își vindecă frunzele de verde
Și pletele de căldură,
În vânt. Continue reading
Alternativă
Alternative… Pentru că își cunosc influența și spiritul „încercat” de manipulare, se dedică unui joc competitiv inepuizabil…
Ți se agață cu efect de mânecă și îți dirijează gândurile, te luminează sau te ascund în întuneric, își impun punctul de vedere cu stăruință, pentru că își caută plata efortului.
Film sau muzică, cicolată amară cu alune de pădure sau cu mentă, curățenie sau serialul pierdut de săptămâna trecută, scrisoare sau blog? Decizii?…
Cu pretenții de superioritate, serialul început își cere continuarea iar pătrățelele de ciocolată, uitate pe masă, surplusul… Cartea reîncepută se vrea obligatoriu răsfoită, pentru că nu mai acceptă refuzul clasic de… „ai prea multe pagini, așa că te păstrez pentru când o să am timp”.
Continue reading
2011: regrete și împliniri
Am chef să vorbesc despre tine, să te analizez global și să te despart în bucăți, să te curăț de regrete și de temeri și apoi să te las să te odihnești, pentru că te-am muncit mult…, anule.
Îți amintești cum ai început? Urmai dur unui moment trist, un Crăciun dezvelit de bucurie și afundat în plânset. Ne-am despărțit brusc de trei oameni calzi, pe care îi știam de-o viață și pe care îi admiram,… iar tu știai. Nu ți-ai rupt rădăcinile din trecut, ci ai început ca o continuare, ca o întregire de sens a vieții pe care n-o apreciam îndeajuns până atunci, a credinței pe care n-o simțeam suficient și a iubirii pe care nu știam s-o arătăm.
Dacă sfârșitul lui decembrie ne-a zguduit din temelia sufletului și ne-a șocat prin surpriză și despărțire, ianuarie al tău ne-a liniștit prin amintire și ne-a oblojit rănile în căutarea de sens, a propriei existențe în lume. Un pic de plânset, un pic de zâmbet, și câteodată la un loc, de dragul celor care au fost și din speranța celor care vor mai fi… 
Continue reading
Momente
Îți doreai să-i spui… Poate nu să-i spui cât să transmiți. Sincer, natural, cu mâna pe braț în semn de căldură, cu îmbrățișare de revedere sau de plecare, cu ceva care să iasă în evidență prin diferență, prin tine cum nu erai și ai început să fii sau cum voiai să fii de atâta timp.
Stânjenitor: salutul e jenat, evitare de priviri și indiferență neplanificată dar menținută ca scut, ca teamă de ceva ce poate fi mai mult. Cuvintele nu curg, se încurcă, se limitează unul pe celălalt până la tăcere, una care vorbește despre ceva ce nu poate fi spus dar se simte.
Continue reading