Nu-ți zic să mă iubești!
E cam târziu în frunze
Din viața lor să crești
Iar gândurile-obtuze
Îți curmă din povești…
Nu-ți zic să mi te-apropii!
În suflet e devreme
Iar ochii-s slabi, miopii,
Când toamna din poeme
Își colorează plopii…
Nu-ți zic să-mi spui cuvinte!
E cam aridă soarta
În doruri să m-alinte
Și nu-i în brumă arta
De-a mă lua aminte…
Îți zic să fii… ca tine!
Să-mi râzi când te alung.
Din tremurul din vine
Să-mi vindeci visul ciung,
Să-mi cânți toamna-n cortine
Ca-n tine să-mi ajung…
Un fel de om, dar…
Da, un fel…:)
ce-mi place 🙂
Ce ma bucur:)
great
Thank yooooou:)