Zi-mi tu
Că nu e:
Soare în nor
Și ploaie-n dor,
Cenușă-n foc,
Și plâns în joc,
Din loc în loc,
Credință-n sens,
Piedică-n mers,
Ades!
Zi-mi tu
Că nu e:
Stress în celule
Și în pendule,
Grabă-n iubire,
Porniri în fire,
Și în neștire,
Surâs în doi
Și gol în noi,
Peste noroi!
Zi-mi tu
Că nu e:
Muzică-n vers,
În vis non-sens,
Și-n doi condens,
Venin în vin
În mâini alin,
Peste pelin,
Senin în noi,
Cu ploi!
frumos!
Multumesc mult!!
Eu zic:
că-n linişte nu văd tăcere,
în lacrimi azi nu strângi durere,
singurătatea nu-i deplină
Când luna-i sus şi nu suspină.
Eu zic:
că lemnul care arde,
se mistuie pe aripi calde,
risipa nu stă în cenuşă,
ci-n casa celui fără uşă.
Tu zici:
adesea către mine,
că sunt un rău când nu fac bine,
că sunt pierdut când te găsesc,
în toate câte le iubesc.
Eu iti tot spun ca scrii frumos, Sa ma crezi!
Eşti subiectivă! 🙂
Nu neg ca sunt. Dar cred ce spun:)
de te-ar auzi… Horia-Roman Patapievici :)))) (şi de te-ar crede)
:)) M-ar crede sau nu, la fel de subiectiv:P