Noapte bună, gând ciobit!
Mă iartă de-ntâmplare…
Ți-aș rupe albul din zenit
Să ți-l presar pe infinit:
Să vindece din stare.

Noapte bună, vis cărunt!
Mă iartă de poveste…
Ți-aș strânge binele-n tumult
Din zâne și din feți să-ți mut
Privirea de pe creste.

Noapte bună, dor pustiu!
Mă iartă de părere…
Învăț și singură să fiu,
Din mine să te scad cu chiu’,
Arar să-ți cresc din vrere.

Noapte bună, zi alene!
Mă iartă de risipă…
Ți-aș cere orele-n catrene
Să nu mai dau în vânt din gene,
Ci să trăiesc din clipă.

0

0