Tu vezi?
Avem un Cișmigiu albastru
Și poveste-n pași:
Le strivim fără voie
În cizmă
Și-n buze însetate
De cuvânt.
Tu vezi?
Avem un ceai cu fructe
Și-o masă imobilă:
Ne râdem conștiința
În obraz
Și-n mâinile mișcate
Peste vorbe.
Tu vezi?
Avem un suflet de-mpărțit
Și-o glumă prin necazuri:
Ne bate iarna-n cizmă,
În fulare
Și-n timpul care trece
Printre noi.
ha-ha. îmi place mult!
😀 Ma bucur!
Poezia asta imi aduce aminte de o seara cu noi doua… Param!
Exact de asta trebuie sa iti aduca aminte:)