N-am timp de-mbrățișare
Și nici de stăruință!
Îmi plouă în credință –
Murdar, din întâmplare;
Zâmbesc, în neputință,
Și-mi vând din umilință,
Pecetluită-n stare.
N-am timp de căutare
Și nici de contrasens!
Îmi cântă în consens –
O voce-n înserare;
Mă clatin în non-sens,
Și mă consum, intens:
N-am timp de-mbrățișare
Mă pierd prin fiecare…
Și-n suflet e condens!
dar condensu-i de la vreme
unde nu-l vad io pe soare
nici cand i-anuntat devreme
ca si frigu’ vine dupa boare…
ai sa vezi tu dup-aceea
ca nu-i de glumit iti spun
si fular si fes pecapsa pui
pentru ca frigu-i iarna.
si-n tine stropi de flama
sa pastrezi cu har
asa cum palatul de arama
soriceii-i prinde-n clestar.
smile, read,be happy and write constantly!
🙂
Vine iarna, zici?:)
I do write constantly, even when it seems there nothing to write about. I’m working on the “be happy part”. I smile:)
Multumesc, Adi.
Superba!
>:D< multumesc, draga mea!