Fiecare cerc
E făcut din mici pătrate
Netezite pe margine.
Ideile merg în linie dreaptă
Din punctul A
Al sufletului meu
În punctul B
Al ecoului tău.
Speranța mea
Îi netezește capătul
Bont
Și îi încovoie
Mijlocul
Spre mine,
Spre tine,
Până începutul
Ideii
Își atinge „sfârșitul”
În cerc.
Fiecare iubire
E trasată din non-iubiri
Temporare.
Iubirile se nasc abrupt
Din cenuși pulverizate
Fără noimă,
Peste suflete care-și așteaptă
Provocarea.
Ochii mei îi aprind
Flacăra
Din nimic
Și îi ascultă văpaia
În puls secundat
Din mine,
Din tine,
Până nu mai există
Ceas
În afara noastră.