Ți-aș pune
În brațe
O mie de flori,
În care să îți scalzi
Dorința de frumos.
Ți-aș scrie
În ochi
Priviri de copil,
În care să îți curmi
Ridul pierdut pe frunte.
Ți-aș prinde
În mâini
Îmbrățișări absurde,
În care să nu simți
Distanța dintre gene.
Ți-aș lipi
În suflet
Stele încă necăzute
În care să îți stingi
Dorințele aprinse.
Mi-aș cuibări
Sufletul
În tine,
Ca să te recunoști
În el
Întreg.
Aș strânge
Iubirile
Dintre noi
Și le-aș înveli,
Rotund,
Într-o singură
Inimă.
Apoi
Ți-aș spune
La ureche
Că anul nu trece
Cu tot cu inimi
Niciodată.
Și
Ți-aș zâmbi
În miez de noapte
Un dor întins
Până la cer.
Fără artificii,
Fără zgomot,
Fără grabă.
https://www.youtube.com/watch?v=qG0tP3wy6z8
Fă-ți timp
Pentru lucrurile
Mici:
Spune da,
Când se așteaptă la nu.
Îmbrățișează,
Când nu mai visează
Nici măcar un zâmbet.
Cuprinde,
Chiar dacă nu mai e
Loc
Pentru tine.
Lasă un cuvânt
Scris de mână
Pe un bilețel,
Lângă ușă.
De drag.
Șterge lacrima
Care nu se vede
Sub geană.
Întoarce-te
După o privire
Și zâmbește.
Vei face o zi
Mai bună.
Dă mâna
Unui copil
Să se joace
Cu inelul strâmb.
Vorbește,
Când se așteaptă
Să taci trist.
Spune că ești
Aici,
Când nu te simte.
Dedică-i o stea
Sau un soare,
Pentru că nimeni
Nu i le poate lua
Vreodată.
Dă-i mâna
Și strânge-o.
Cu forța unui copil
Veșnic îndrăgostit
De frumos.
Dă-i o floare,
Lui.
Ochii luminoși
Merită flori.
Fă-ți timp
Pentru lucrurile
Mici.
Pentru că nu sunt
Niciodată
Mai mari
Ca atunci
Când le împarți.
Păcat că sufletele
Nu cresc în grădini.
Am ști
Să despărțim
Trandafirii de neghină,
Dacă nu de la prima privire,
După miros.
Sufletele greșite
Miros a mucegai.
E nevoie de trudă
Și de multă iubire
Să le schimbi consistența.
Sădite în pământ
Bun
Și udate cu ploi
Curate,
Își pot molipsi
Petalele
De culorile primăverii,
Structura
De frumusețea
Bunătății,
Sensul
De bucuria
Iubirii.
Primăvara cresc oameni
Din flori.
Nu știu dacă ai văzut
Vreodată
Când se nasc degete
Din petale
Și zâmbete din parfumuri;
Natural,
Ca vocea ta caldă,
Seara,
Când te strig. Continue reading
Cum să fie? Revedere caldă, cu râsete furtunoase și îmbrățișări strânse, pline de calorii afective. Oameni cu notele la purtător, cu zâmbete blocate pe față, cu chef de viață și de glume, pentru că e preț de haz oricând.
Continue reading
Suverană zilelor săptămânii, cu privire de regină și tărie în oasele bătrâne, duminica își cere victimele cu răceală, fără loc de refuz, plenar. Își întinde mânecile lungi, își fixează privirea – țintă și își începe jocul, din care nu poate ieși decât învingătoare…
Nu știe să joace corect, pentru că nu există reguli, nu în afara ei.. Te țintuiește pe un trunchi de copac bătrân pentru ore, fără să o poți înfrunta, fără să te poți opune… Odihnă în drumul soarelui fierbine la porunca duminicii, pe un trunchi cu miros timid de primăvară. Timpul trece sub vraja ei, fără cale de întoarcere, lent, pentru că și-a pierdut ceasul în lumina parcului cald.
Cișmigiul se topește vizibil, își freamătă petalele de ghiocei și viorele și își dezmorțește iarba a verde și căldură.
Continue reading
Au răsărit flori! Și-au întins petalele în frigul de dimineață, strânse tandru de mâini bărbătești în buchete, și-au molipsit parfumul de zambilă din mână-n mână, și-au aliniat frumusețea colorată între degete fine de femeie în metroul suprasaturat al drumului spre casă, și-au îndreptat capetele în paharul cu apă de pe masa caldă din cameră, și-au simțit bucuria în reacție și ridurile expresive din jurul ochilor în semn de surpriză…
Obrajii s-au înroșit de caloriile sufletești cuprinse în săruturi zgomotoase iar vocile și-au simțit propria inflexiune în zâmbet mulțumit de femeie. Mama a răspuns la telefon cu surpriză în glas și tremur în voce… Pentru că fiecare urare e ca și cum ar fi… prima dată.
Prăjiturile îngropate în ciocolată și fructe s-au lăsat ciopârțite de nevoia de calorie și energie într-o zi în care dietele n-aveau putere de convingere oricum iar cantitatea industrială devenea treptat neglijabilă în minte… Continue reading
