Azi
Mâinile lor
Strâng
În brațe
Ruine.
Ochii lor
Caută
Începuturi
Sub praf
Și
Cenușă.
Copiii lor dorm
Sub ziduri
Iar mâinile lor
Moi
Nu mai îmbrățișează
Obraji
De mamă,
Ci pietre.
Mamele-și urlă
Pașii
Fără vise,
Cerul
Prăfuit
De ură
Și
Lacrimile
Din ochii mici
Pe care n-o să le mai poată
Șterge
Niciodată.
E-o ură
Imposibilă
În aer
Și nu mai e loc
De iubire
Sub pleoape.
Egouri
Explodează
Sub priviri
Care nu mai
Știu
Să se ridice
Spre cer.
Soțiile-și plâng
Bărbații
Pierduți
Printre arme.
E frig
Iar inimile lor
Dor
Și se sting
De neiubire.
La mulți ani, femei eroine, care încă vă mai duceți crucea printre ruine. Să vă umple Dumnezeu sufletele de toată bucuria pe care o meritați.
La mulți ani, femei și mame de peste tot în lume! Să nu uitați că cel mai mare dar e sufletul în care încă mai e loc de iubire!
