Tag Archives: mâine

Mâine

O să mai râzi
Măcar o dată.
Nu se închide azi
Pământul
Chiar daca-i grea
Povara
Peste umeri
Şi lacrima sărată
Pe obraz.

O să mai plângi
Măcar o dată.
Nu-i sufletul
Vreodată
Atât de plin
De bucurie
Cât să te opreşti
Din căutat
Mai mult,
Mai tare,
Mai departe.

O să mai creşti
Măcar puțin.
Nu se sfârşeşte azi
Din trudă.
Oricum nu poți
Vreodată
Să opreşti din paşi,
Din muncă
Şi din vis.

O să mai scazi
Cândva.
Nu-i loc atât de sus
Încât
Să nu priveşti în jos
Apoi
Şi să nu te-ndoieşti
De cale,
Uman şi
Obosit
Şi lut.

Şi cum s-a construit
Tot omul ăsta
Din atâta mâine,
Şi din atâta ieri,
Din ce a fost
Şi ce nu ştim să fie
Apoi,
Din vis,
Şi umbră,
Şi lumină?!
Din lacrimi care trec
Şi bucurii ce vin,
Repetitiv,
Până se-opreşte sufletul
Din timp.

Şi nici măcar atunci
Nu iți trăieşti
Prezent
Sfârşitul
Că, poate,
O să mai râzi
Măcar o dată
Mâine.

 

Lasă

art-l-beautiful-l-drawing-l-summer-Favim.com-914461
Lasă-mi
Ochii tăi
Până mâine.
Poate
E ultima zi
În care mai sunt
Aici.

Lasă-mi
Buzele tale
Până mâine.
Poate
Sunt ultimele minuni
Pe care le mai spun.

Lasă-mi
Mâinile tale
Până mâine.
Poate
Sunt ultimele îmbrățișări
Pe care le mai dau.

Lasă-mi
Inima ta
Până mâine.
Poate
E ultima zi
În care mai bate
Pentru mine.

De mâine
Te voi iubi
Un pic mai mult.
Și,
Cine știe
Dacă o să mai încap
În ochii tăi,
În mâinile tale,
În inima ta?

 

Trecând

Crește amintirea. În timp, i se arcuiesc sprâncenele peste ochii-n geană lungă iar buzele i se subțiază firesc, în moștenire uitată. Mâinile i se lungesc în degete subțiri, cu unghia lată, ca a tatei, iar picioarele îi obosesc repede, odată cu anii scobiți de esențe.Memories_by_PARANOIA__7 Continue reading

 

„Somnatica”

sleep,alone,asleep,garden,photography,feel,forest-277273dbcd33e7b980ef076863c6ac83_h_large
Scad ochi din pleoape
Și visuri din gene,
Scad gânduri mioape
Și eterogene. Continue reading

 

Egoism

47941_287957871304499_1446702131_n_large
Îmi place absența ta.
N-aș fi zis-o ieri.
N-aș zice-o nici mâine
Probabil.
Dar azi îmi lipsești
Mai puțin:
Cât o îmbrățișare singulară,
Atât!
Pentru că azi văd mai bine
Toate celelalte îmbrățișari
Pe care mi le-ai refuzat
Nefiind.
Continue reading

 

Lasă…

Lasă vântul să rupă din suflet
Să-mprăștie gheața și fumul
Ca-n loc să rămână-adiere… Continue reading

 

Leapșă de la Adina

E timp şi pentru asta…altădată…E ceva ce mi s-a imprimat în minte cu duritatea unui tuş apăsat pe hârtie, care nu se şterge niciodată, şi ceva ce folosesc la nevoie, ca justificare a propriei mele absenţe din activităţile pe care mi le propun. Întotdeauna „mâine” pare mai colorat, mai plin de posibilităţi, mai inspirat, mai…disponibil şi mai productiv iar mintea mea nu se oboseşte să analizeze ceva ce oricum…mâine…va avea mai mult farmec.
Dar azi, când ploaia îmi cântă omofon în mii de picături şi îmi prezice despre o ieşire din casă eşuată, îmi iau inima-n dinţi şi mă dedic jocului Adinei, cu întrebări şi răspunsuri şi amintiri de cărţi citite sau…traversate pe diagonală:D. Continue reading

 

Uităm…

Cineva mi-a spus în mod repetat că lumea nu e cum o văd eu și că realitatea e mult mai tristă… Adevărat! Mă bucur, în zăpăceala mea, de lucrurile mărunte și uit de cerșetorii de pe stradă, de bombele atomice și de guvernarea globală. Prefer să mă entuziasmez de perna maronie primită cadou de Paști de la sora mea blondă și superbă și de motanul meu care îmi pune piedică de fiecare dată când merg la bucătărie. Și uit… Continue reading