M-am învârtit de șapte ori peste cap și m-am transformat în mumă. Ard flăcări pe nări și strigăte-n buze. În spate, munții se topesc în priviri. În față pământul se lasă sub povara gândului, în ploaie de humă groasă și praf stârnit în goană. Ghearele mi se ascut în viteză de visele tocite sub talpă. Emoția se scurge din ochi peste întuneric, într-un amestec strâns, îngroșat, omogen. Continue reading →

0

0