Nu fac nimic.
Și-mi este cald,
Și-mi este frig,
Și-mi calculez viața la plic,
Și dorm din mine câte-un pic.
Nu fac nimic.
Nu spun nimic.
Și-mi este dor,
Și-n gând amor,
Și-mi fac din jumătate spor,
Și bat din inimă cu zor.
Nu spun și mor.
Nu vreau nimic.
Și-mi este vânt,
Și ceaiul sfânt,
Și-mi strâng din goluri câte-un cânt,
Și-mi iau din virgule avânt.
Nu vreau cuvânt.
Nu faci nimic, dar ceea ce faci, faci teribil de bine. 🙂
🙂 Multumesc! Strofa cu “nu fac bine” nu mi-a iesit…
Uneori nimic cu nimic cladeste ceva pefect.
Imi caut uneori-ul in viata atunci:)
pai zic sa-l cauti bine si in ritmul tau ca nimic nu te mana de la spate 😉 E important sa-l gasesti pe care trebuie. (Tot) uneori se pot petrece intamplari confuze care pot pune pe un drum gresit.
Asa e, da. In ritm, in sine se cauta:) Multumesc!
Imi place cum “iti iei din virgule avant” 🙂
Pai… asa trebuie:) Sunt doar virgule!
De ce zici ca nu faci nimic? si poezia asta frumoasa cine a scris-o atunci? 🙂 E un mod de exprimare foarte original! :))
🙂 multumesc. Cateodata chiar nu fac nimic. Chiar si cand scriu. E mecanic.
frumusel no. 4! 🙂 toate bune, Gagita!
4? Care?… Sunt doar 3 strofe…
Seara frumoasa!
Gagita= Gabita! acum vad c-am botezat numele fara intentie! sorry!
feel great! 🙂
Nicio problema. M-am amuzat si mi-am imaginat pentru un moment cum ar fi sa ma cheme asa…:D
Feel great yourself, Adi. Si sa stii ca citesc Viata secreta a albinelor. Foarte frumoasa cartea! Multumesc!