Tag Archives: rasete

În freză

Iar e seară, iar râdem.

Curge un accent savuros peste povești. Subiectul serii: tunsori,… pentru că de coafat nu poate fi vorba decât de la un anumit nivel.

Râdem de buclele ei. Pentru că nu există. În tentative artistico-muncitorești, o domnișoară-bine încearcă un puzzle din pletele ei grele, cu fixativ și spumă, pentru că e preț de civilă. Fidele obiceiului, după jumătate de oră atentă la detalii, buclele cad, înfrânte.tumblr_mb6ln62WEU1r2pgk0o1_500

El: cum să-mi fac părul? Ca acum, sau ca data trecută?

Ea: tu chiar vezi vreo diferență?

El: ăăăăă… (vădit impresionat de neglijența observativă a ei) DAAAA!

Alt el: să vezi „la mine”! 3 dungi pe-o parte, doar pe una, înainte de nuntă cu o săptămână!!!

– Ai înnebunit? Peste o săptămână mă însooooor! (furie și gesturi excesive)
– Păi nu, că dungile simbolizează „trecerea”, „transformarea”…
– Mi-ai făcut dungi în cap! Tu-nțelegi că am nuntă??

Același alt el, vădit contrariat de arta post-modernă, cu tentă de castron, de la ultima tunsoare, poartă căciulă, una cu urechi, pentru că alta n-are în preajmă, până „arta” își minimizează efectele evidente.

Râdem, pentru că și eu am o poveste. Când mama e stângace și fata ei n-are breton, se poate rezolva unul pe diagonală, din retușuri, până rămâne-n frunte o periuță atractivă, cu efecte ușor sinucigașe. A se purta căciulă, în toiul verii, pentru că „cine știe cine mai trece prin fața casei și te vede”.

Sfârșit.

Să ne întoarcem la „frezele” noastre!

 

S-a schimbat ora

S-a schimbat ora. Mă trezesc cu somnul în gene și cântând. Îmi strivesc dorul în revederi și frigul într-o eșarfă turcoaz, că e toamnă târzie.
Continue reading

 

Azi râdem

Azi râdem! Cu obrajii plini, cu dinții nuzi, cu riduri înghesuite pe frunte și-n linia buzelor. Râdem dureros, împiedicați în cuvinte cu haz, din nimic și din toate. Râdem de „Hey apple” și de Becali înecându-se în propriul hohot, de „Could you please repeat your question?” auzit în cască, pentru că nu se distinge… de prea mult râs, de „Que hora es” și de idei fără sursă, amuzante la prima, a doua și a treia vedere. Continue reading

 

Uscată la soare

Primăvara și-a descărcat bicicliștii în parcuri, deodată. Zgomot de lanțuri și roți învârtite, mâini încleștate unele în altele, iz de păr parfumat și eșarfe la fiecare doi pași. Soare, cald și plin, întârziind pe pielea albă lepădată de hanorace și bluzițe, în alint. Râsete colorate în conversații tipice de parc, despre nimic și despre toate.

Pașii se dezbracă de grabă și bocănesc alene pe trotuarul uscat spre nicăieri. În dreapta lac, în stânga verde. Și nu mai e nevoie de nimic… Miroase a copaci înfloriți și a început de vară iar gândurile zboară la vacanțe închipuite, pentru că nimeni nu te împiedică să visezi. Niciodată… Continue reading