Azi râdem! Cu obrajii plini, cu dinții nuzi, cu riduri înghesuite pe frunte și-n linia buzelor. Râdem dureros, împiedicați în cuvinte cu haz, din nimic și din toate. Râdem de „Hey apple” și de Becali înecându-se în propriul hohot, de „Could you please repeat your question?” auzit în cască, pentru că nu se distinge… de prea mult râs, de „Que hora es” și de idei fără sursă, amuzante la prima, a doua și a treia vedere.
Continue reading
Punct. Toate se termină cu el și toate încep cu el.
Ca între două fraze lungi, care trebuie tăiate la mijloc, ca să le poți descifra, punctul s-a așezat între mine și tine…
La prima ocheadă, păreai să fii construit din aceeași substanță ca și mine: una permeabilă, care acceptă toate zâmbetele din lume ca pe cele mai sincere expresii de viață. Păreai chiar să îmi observi subtilitatea cu care îmi așezam părul zburlit după ureche când treceai pe lângă mine. Era oricum deja un tic…
Dar punctul n-a fost deloc subtil când mi-a bătut la ușă. Chiar m-a speriat hotărârea lui oarbă…
I-aș fi explicat că nu poți să desenezi un punct așa…pe nepregătite, între doi oameni care pot fi doar unul… S-ar fi legat lucururile și fără el!
Continue reading
Câteodată viața e mai frumoască când ne dăm seama că (incomplet și subiectiv):
– desenăm cerculețe, triunghiuri și orice alte forme nedefinite pe o foaie întâmplătoare când vorbim la telefon și realizăm „capodopera” abia la sfârșitul apelului; Continue reading
